În cadrul etapei I a concursului de scriere creativă, am avut ocazia să descoperim talente uimitoare și să fim inspirați de poveștile create de copii pasionați. Una dintre participantele care ne-a impresionat este Teodora Agapie, câștigătoarea Premiului Special de Încurajare la categoria 6-9 ani.

🎶 Cine este Teodora?
Teodora Agapie are 10 ani și este elevă în clasa a IV-a. Este o fetiță talentată, care își exprimă creativitatea prin muzică și scris. „Muzica și poveștile sunt modul meu de a mă exprima”, spune ea. Teodora a descoperit această pasiune la vârsta de 6 ani, iar de atunci a continuat să scrie povești și să compună texte care îi reflectă imaginația bogată și personalitatea sensibilă.

📖 Povestea „Coroana mării”
Cu povestea sa, „Coroana mării”, Teodora ne-a purtat într-o aventură magică, pornită de la un jurnal misterios găsit în rulota bunicului. Imaginația sa a dat viață unor personaje captivante, iar dialogurile bine construite au făcut povestea plăcută și ușor de urmărit de către copii. Este o poveste despre curaj, prietenie și descoperirea de sine, care a cucerit inimile celor care au citit-o.

🌟 De ce un Premiu Special de Încurajare?
Juriul a simțit că Teodora are un potențial extraordinar și că, deși povestea sa este deja impresionantă, ea poate atinge un nivel și mai înalt în viitor. Acest premiu special este oferit pentru a încuraja și motiva un talent promițător, în care vedem o scriitoare în devenire.

👏 Felicitări, Teodora!
Suntem mândri de realizările tale și abia așteptăm să vedem ce povești vei crea în viitor. Continuă să scrii, să visezi și să aduci bucurie prin creațiile tale!
 

Coroana mării (fragment din povestea scrisă în concurs)
de Teodora Agapie, 10 ani, Suceava

Dimineața următoare plecaseră. Drumul a fost lung. Ajunși acolo, totul li se părea diferit față de ultima dată. Se instalaseră în camere. Kai era foarte nervos că nu funcționa internetul. Carla se duse afară să descopere lucruri noi. Observase o rulotă. Se gândi să o cerceteze. Găsi un jurnal și îl citise, doar că nu foarte bine, cuvintele erau scrise în spaniolă, dar traduse în hawaiiană.                         
                      -Hei! spuse un băiat.                                                                  
                       -Cine ești??? spuse Carla care aproape îl lovise.                                                                       
                       -Stai! Sunt un prieten de-al bunicului tău!                                                                  
                      -Așa, și? Ce vrei?                                                                                                              
                      -Păi, te-am văzut și am crezut că vrei companie.                                                     
                      -Mda, bine. Stai aici!                                             
                      -O, uite-l pe bunicul tău!                                                                   
                      -Jos, jos acum! Hai din rulotă, o să ne prindă!                                                            
                      -Copii? Ce faceți aici? întrebă bunicul.                                                                                 
                      -Ăăă...                                                                                  
                      -A venit să o mângâie pe Lulu, pisica mea!               
                      -Da, ce pisică drăguță!  
                      -Oh,bine că a plecat! Ce e cu jurnalul ăla?

Continuarea poveștii va apărea în antologia publicată în colaborare cu Editura Zupia.