Locul II la Etapa I, Categoria 10-13 ani: Ioana Bogdana Șeran – Un copil deosebit cu vise mărețe

Cu mare bucurie, anunțăm că Ioana Bogdana Șeran a câștigat locul II la Etapa I a concursului nostru literar, categoria 10-13 ani!

Ioana este un copil deosebit, plin de entuziasm și talent, iar cuvintele mamei sale ne dezvăluie o lume fascinantă în care pasiunile, visele și ambiția merg mână în mână.

Cine este Ioana?

Ioana tocmai a împlinit 13 ani în luna decembrie și este elevă în clasa a VI-a la Liceul Național de Informatică din Arad. Deși este încă un copil, ea are deja un vis clar și bine conturat: să devină inginer la Formula 1, construind roboți și mașini pentru această competiție de prestigiu.

Visul ei a prins contur în momentul în care, prin multă muncă și determinare, a reușit să fie admisă în cea mai bună clasă de informatică din Arad. Ioana se pregătește intens, atât la școală, cât și în timpul liber, și așteaptă cu nerăbdare clasa a VII-a pentru a concura să intre în echipa de robotică DELTA FORCE.

O fire artistică și iubitoare de natură

De la o vârstă fragedă, Ioana a impresionat cu talentul său pentru pictură și cu legătura sa aparte cu lumea animalelor. Familia povestește că animalele se apropie cu blândețe de ea, oriunde s-ar afla – un dar rar care demonstrează un suflet sensibil și empatic.

În ceea ce privește pictura, Ioana și-a început călătoria artistică încă din copilărie. La doar 6-7 ani, creațiile ei deja captau atenția prin unicitatea lor, iar acum nu există zi în care să nu deseneze sau să picteze.

Pasiuni multiple și o personalitate vibrantă

Ioana adoră filmele horror, romanele polițiste și ascultă cu plăcere muzica rock. Mai mult, ea urmează să înceapă lecții de chitară electrică, cu dorința de a învăța să compună propria muzică și să interpreteze solo-uri captivante.

Părinții ei se bucură să o susțină în toate aceste direcții, iar ea este o sursă constantă de mândrie pentru familie, prieteni, colegi și profesori.

O nouă descoperire: talentul pentru scris

Participarea Ioanei la concursul nostru literar a reprezentat un debut în scrierile creative. Mama sa ne-a povestit că aceasta a fost prima dată când Ioana a decis să-și așterne pe hârtie poveștile din imaginația ei. Rezultatul a fost o adevărată surpriză pentru familie, care a descoperit încă un talent minunat.

Stilul ei de scriere amintește de Harry Potter, iar părinții speră ca, în timp, Ioana să continue să scrie și să exploreze această nouă latură creativă.

În concurs, Ioana a venit cu un text structurat pe mai multe capitole. Ne-a arătat că îi plac scrierile lungi și aventurile incitante.

O poveste de succes și inspirație

Ioana Bogdana Șeran este un exemplu remarcabil al modului în care un copil poate jongla cu multiple pasiuni – de la tehnologie și robotică, la artă, literatură și muzică – și să exceleze în toate.

Felicitări, Ioana, pentru locul II la Etapa I a concursului nostru! Suntem convinși că viitorul tău va fi unul de succes, indiferent de calea pe care o vei alege.

🌟 Mult succes în tot ceea ce faci și să rămâi mereu inspirată! 🌟

Jurnalul lui Bill White
(fragment din povestea scrisă în concurs)
De Ioana Bogdana Șeran

Capitolul unu:
Jurnalul

Într-o zi ca oricare alta, Robert și cei cinci prieteni ai săi s-au decis să se întâlnească la el acasă pentru o întâlnire de joacă. Mai întâi a ajuns Alex, apoi gemenii Nora și Andrei, Teo și ultima care a ajuns a fost Anna care mereu întârzia.
Au început să se joace fel de fel de jocuri inventate de ei și la un moment dat, în timpul unui joc, a venit mama lui Robert și le-a spus:

Mă duc până la magazin și mă întorc. Vă rog să fiți cuminți și să nu faceți prostii.
Da, mama, am înțeles. Nu o să facem prostii până vii, a spus Robert în timp ce lega unul dintre plușuri de un băț.
Bine, atunci ne vedem mai târziu.
Bine! Spuseră toți în cor.

A trecut o oră, au trecut două, și încet, încet au început să se plictisească. Andrei a deschis gura și a spus:

Mă plictisesc! Ce mai putem face?
Am făcut cam tot ce se putea, i-a răspuns Teo.
Nu chiar totul, spuse Robert uitânduse la treptele care duc la etaj.
Ce nu am făcut acolo sus de te uiți în acea direcție? a întrebat Alex confuz.
Haideți cu mine să vă arăt, i-a răspuns Robert sărind de pe jos și ducându-se țintă la etaj.

              Ajunși acolo, Robert arată către ușa de la pod. Înainte ca cineva să spună ceva, el înșfăcă sfoara și deschise ușa care ducea către podul întunecat și misterios. Fiindcă a fost cel care l-a deschis și pentru că era casa lui, el s-a dus primul, fiind urmat de Teo, Anna, Alex, Nora și Andrei.
              Când au ajuns sus în pod, au aprins becurile, s-au minunat de câte cutii erau acolo și din cauza curiozității, au început să cotrobăie prin ele. Fiecare a ales o cutie și s-au uitat in ea să vadă ce pot găsi. Teo nu știa pe care să o aleagă așa că a ales una mai retrasă, în colțul cel mai îndepărtat al podului. S-a dus la ea și a deschis-o. În cutie erau foarte multe poze cu o familie și cu un bărbat cu ochii albaștri, păr cărunt și îmbrăcat la costum. Și tot uitându-se prin cutie, a gasit un jurnal, cel puțin arăta a jurnal. Deschizându-l la prima pagină a citit: ,, Bill White”.
              Curioasă de ceea ce a găsit, a dat pagina și a citit :

12 Martie 2011
                                                          Dragă jurnalule,
              Știu că probabil te miri cum de scriu eu pe aceste pagini așa că am să te lămuresc. Ieri mi-a pierit cea mai dragă comoară a mea, Ada, fetița mea, iar psihiatrul mi-a spus că dacă scriu ceea ce simt într-un jurnal mă va face să mă simt mai bine. Uneori mă gândesc la ea cum venea la mine și-mi spunea ,,Tati, tati uite ce am făcut pentru tine! Îți place?” și încă îi mai pot simți îmbrățișările sale care mereu mă faceau să mă simt mai bine. Of ce dor îmi e de ea! Ce dor îmi este de comoara mea pe care am prețuit-o atâta timp. Ce bine ar fi fost dacă nu aș fi lăsat-o să se ducă în acea tabără de vară…
              Mi-aș dori să dau timpul înapoi și să-mi îndrept greșeala.
                                                                                                                                  -Bill

Ochii i s-au umplut de lacrimi după ce a citit ce era scris, dar a dorit să vadă dacă omul acesta și-a găsit pacea așa ca a sărit peste câteva pagini până ce a ajuns undeva pe la jumătatea jurnalului de unde a căzut ceva. Era o hartă sau cel puțin așa părea. Când s-a uitat în jurnal ca să citească, abia putea descifra cuvintele scrise de mână, dar ceea ce a înțeles ea era cam așa:

20 Decembrie 2011
                                                          Dragă jurnalule,
              M-am decis să fac ceva în privința oamenilor care mi-au badjocorit fata așa ca mă duc în pădure și îmi voi transforma visul în realitate! Vreau să-i văd pe toți suferind! Voi face un blestem, dar nu îți pot spune mai multe deoarece nu vreau ca oamenii care te vor găsi să îmi afle secretul și să rupă blestemul. Trebuie să plec deoarece cu cât fac asta mai repede, cu atât o să fiu mai satisfăcut.
                                                                                                                   -Bill

              După ce a citit și ultimul rând a sarit în sus și a fugit la ceilalți strigând:

Am găsit ceva!!

Uitându-se toți la ea ca și cum ar fi o maimuță care a scăpat de la gradina zoologică,
Anna a întrebat-o:

Al cui e jurnalul ăla?
E al unui bărbat pe nume Bill White care cred că a pus un fel de blestem asupra

oamenilor care au facut mișto de fata lui care o murit în ceva tabără și, și…

Calmează-te Teo că rămâi fără aer! spuse Andrei ca să o liniștească puțin.
Uitați, a spus Teo ridicând harta, asta e harta care ne poate ajuta să rupem blestemul

lui Bill și putem fi eroi!
Teo le-a arătat harta și Nora, care era expertă în hărți, a spus: