Dragi cititori,

Poate că nu ne cunoaștem, dar prin aceste rânduri aș vrea să vă
spun despre poveștile pe care urmează să le citiți...
În momentul în care am început să scriu, mi-am lăsat imaginația să
zboare, am visat și m-am gândit la mine, deoarece în fiecare poveste pe
care o scrii, spui ceva despre tine. Despre cum vrei să fii, despre ce vrei
să faci, sau poate despre ce ai vrea să existe. Poveștile mele nu promit
magie perfectă, dar sper să aducă acel gen de magie care se naște din
bunătate, curaj, prietenie și acceptare.
Le-am scris pentru că, în adâncul inimii mele, cred că poveștile pot
schimba felul în care ne vedem pe noi înșine și pe ceilalți. Scriu pentru
că poveștile au fost și vor fi mereu refugiul meu. Un loc unde nimeni nu
e prea diferit, prea trist sau prea tăcut. Am scris despre o fată care
descoperă o cameră secretă și despre o vulpe care o însoțește nu doar
prin întuneric, ci și prin dureri nerostite. Am scris și despre cer, acel cer
care vede, ascultă și simte, dar ne și însoțește peste tot, oricând,
oriunde.
Când am văzut aceste povești tipărite pentru prima dată, am simțit
ceva ce nu pot pune complet în cuvinte: o combinație de emoție și
mândrie, dar și recunoștiință pentru toți cei ce m-au sunsținut, m-au
ajutat și au contribuit la publicarea cărții. Și mă simt recunoscătoare și
vouă, pentru că poveștile care trăiau doar în gândul meu sunt pe cale să
ajungă și în mâinile voastre.

Mulțumesc că ați ales să dați o șansă poveștilor scrise de mine.
Sper să simțiți că poveștile acestea vă vorbesc și vă îndrumă, mai ales
atunci când aveți nevoie de un strop de curaj sau de un prieten
imaginar care să vă țină de mână. Poate veți regăsi în ele o parte din voi
sau, cine știe, poate chiar o lumină mică ce vă însoțește atunci când
lumea pare prea mare.

Cu drag,
Daria-Alexandra Dinescu
(12 ani)