Maria Zaharescu – O mică scriitoare cu un suflet mare și un viitor promițător
Maria Zaharescu, o fetiță de doar 10 ani din Iași, continuă să impresioneze prin talentul, curiozitatea și perseverența sa. Născută pe 3 octombrie 2014, Maria este elevă în clasa a IV-a la Școala Gimnazială „Vasile Conta” din Iași, acolo unde profesorii o descriu ca fiind „inteligentă, creativă și cu reale aptitudini în diverse domenii.”
Recent, Maria a obținut locul al III-lea în prima etapă a concursului național de scriere creativă, cu povestea „Zâna Zânelor”, care va fi publicată în volumul al doilea al antologiei Povești cu suflet de copil, ce va apărea în această toamnă. Nu este prima dată când Maria se remarcă în acest concurs – în ediția anterioară, două dintre poveștile ei au fost selectate pentru publicare.
Un drum început din copilărie
Pasiunea Mariei pentru lectură a apărut devreme. Familia își amintește cum, înainte chiar să vorbească clar, își alegea singură cărțile din bibliotecă, iar părinții îi citeau cu drag, seară de seară. Astfel s-a născut legătura profundă a Mariei cu poveștile și cuvântul scris – o legătură care s-a transformat în dorința de a crea propriile lumi prin scris.
O minte ageră și o inimă deschisă
Maria nu se limitează doar la literatură. Este o elevă care abordează cu entuziasm și seriozitate toate materiile, în special limba engleză, limba română și matematica. Participă la concursuri școlare și la activități extracurriculare, obținând rezultate excelente care demonstrează nu doar inteligență, ci și o maturitate aparte pentru vârsta ei.
Anul acesta, Maria și-a cultivat talentul în cadrul Clubului de Excelență – Limba și Literatura Română, organizat de Școala Primară „Carol I” din Iași. Acolo, alături de alți copii pasionați și sub îndrumarea cadrelor didactice, și-a găsit o comunitate în care creativitatea este încurajată și valorificată.
Ce spun dascălii
Doamna învățătoare Trifescu Daniela, cea care o cunoaște îndeaproape pe Maria, o descrie cu admirație:
„Maria este o fetiță inteligentă, creativă și cu reale aptitudini în diverse domenii. Manifestă interes deosebit pentru literatură, redactând cu plăcere povești și poezii, dar și pentru matematică, unde obține rezultate remarcabile. Participă activ la cercuri de excelență și se distinge mereu, în orice activitate, prin curiozitate, spirit de inițiativă, creativitate, perseverență, capacitate de colaborare, atitudine pozitivă, bun simț și generozitate.”
O voce literară care promite
Cu fiecare poveste scrisă, Maria își șlefuiește stilul, își îmbogățește vocabularul și învață să transmită emoții prin cuvinte. Poveștile ei sunt scrise cu suflet, cu sensibilitate și imaginație, trăsături care cuceresc cititorii de toate vârstele.
Publicarea sa în două volume consecutive ale antologiei Povești cu suflet de copil este o recunoaștere meritată a talentului său, dar și un pas important pe un drum care, cu siguranță, va fi presărat cu multe alte realizări.
Maria Zaharescu este o dovadă vie că pasiunea, susținerea familiei și munca susținută pot transforma un copil curios într-un mic autor cu ecou în lumea literară. O urmărim cu admirație și abia așteptăm să citim următoarea ei poveste.
Mai jos vă lasăm un fragment din textul Mariei:
Zâna Zânelor
de Maria Zaharescu
(fragment din povestea scrisă în concurs)
Stropii de ploaie băteau în geamurile casei Amaliei. Era o seară liniștită, la fel ca oricare alta. Fetița stătea singură la masă, cu un bol de supă în față și o lingură rece în palmă. Nu mânca. Se întreba câte seri va mai lua cina de una singură. Mama ei era plecată în tura de noapte, iar tatăl — mereu ocupat — dispărea cu zilele la birou.
Un sunet brusc o făcu să tresară. Soneria.
- Cine să fie la ora asta? Mama a zis clar că vine în zori, nu acum, se gândi
ea.
Țârâitul asurzitor se auzi din nou. Amalia nu mai știa ce să facă. Amalia ezita. Dacă nu deschidea, rămânea în siguranță. Dacă deschidea, putea afla cine era, dar și putea intra într-o mare încurcătură. Curiozitatea învinse. Își luă inima-n dinți și deschise ușa. În fața ei stătea o doamnă cam de vârstă medie, cu păr ca tăciunele, cu câteva fire albe, și cu o licărire firavă în ochii albaștri care se vedeau de după lentilele groase ale ochelarilor. Purta un palton din satin maroniu, o pălărie neagră, pătată cu buline albe, și o rochie albă din pânză, cu broderii. Se citea blândețea pe chipul ei, dar copila o vedea în alt mod...
- De ce ești singură, scumpo? Nu e niciun adult cu tine? a întrebat femeia.
- Poate că e mama... a mințit Amalia, încercând să pară sigură pe ea.
- Nu te-au învățat părinții că nu e frumos să minți? Acum să lăsăm dojana
deoparte și să revenim la subiect, de ce ești singură? N-ai vrea tu să stai cu cineva care să aibă grijă de tine? N-ai vrea să locuiești într-un tărâm de basm, cu alți copii ca tine? Eu știu un asemenea loc... unul departe de aceste meleaguri. Te pot duce acolo și vei avea tot ce-ți dorești.
- Și de unde știu eu că nu mă păcălești? Mă poți duce oriunde și să mă
abandonezi.
- Eu nu aș minți un copil! Dacă nu mă crezi, așteaptă până adormi. Atunci vei
vedea.
Capitolul II : Zâna Zânelor
Amalia era năucită de ceea ce auzise. Închise ușa, o încuiase și trase toate perdelele. După vorbele acelea nu se mai simțea în siguranță. Ce putea să facă, ea, o fetiță de unsprezece ani într-o casă mare, cu etaj și pod, de una singură?
Ceea ce urmează să se întâmple veți afla din antologia Povești cu suflet de copil, volumul 2. Volumul 1 poate fi comandat de aici
