Maria Zaharescu – Talentul care înflorește ca o floare de cireș
În lumea poveștilor pline de imaginație și creativitate, Maria Zaharescu, o tânără talentată din Iași, continuă să ne surprindă cu fiecare etapă a Concursului Național de Scriere Creativă. După ce a obținut Premiul III la categoria 10-13 ani cu povestea „Prințesa care dorea să devină detectiv” în prima etapă, Maria revine în etapa a III-a cu o creație fascinantă: „Sakura”, o poveste care ne poartă în Japonia și în aventurile unei flori de cireș pline de ambiție.
Cine este Maria Zaharescu?
Născută pe 3 octombrie 2014, în Iași, Maria este elevă în clasa a III-a la Școala Gimnazială „Vasile Conta.” Este o fetiță curioasă, pasionată de lectură și însetată de cunoaștere. Studiile ei reflectă o diversitate de interese, incluzând limba engleză, limba română și matematica, materii pe care le abordează cu mult entuziasm.
🎓 În ciuda vârstei fragede, Maria a obținut deja numeroase premii la concursurile școlare, fiind o elevă de excepție și un model de perseverență pentru colegii săi.
Dragostea pentru lectură și scris
Maria a fost atrasă de lumea cărților încă din copilărie. Familia își amintește cu drag cum, înainte chiar să învețe să vorbească bine, își alegea singură cărțile, iar părinții îi citeau cu bucurie. Această relație specială cu lectura a fost fundația care a condus la descoperirea talentului său pentru scris.
Anul acesta, Maria și-a consolidat pasiunea pentru scris prin participarea la Clubul de Excelență – Limba și Literatura Română, organizat de Școala Primară „Carol I” din Iași. Acolo, sub îndrumarea profesorilor, Maria a găsit un mediu propice pentru a-și explora și dezvolta talentul literar.
Povestea „Sakura” – Aventurile unei flori de cireș
În etapa a III-a a concursului, Maria ne-a uimit cu povestea „Sakura”, o creație care ne transportă pe tărâmurile fermecătoare ale Japoniei. Povestea urmărește aventurile unei flori de cireș care își dorește să-și demonstreze însemnătatea. „Sakura” este mai mult decât o poveste despre o floare; este o reflecție asupra ambiției, curajului și dorinței de a găsi un scop în viață.
Maria a reușit să aducă în paginile poveștii sale emoție și profunzime, captând imaginația juriului și purtându-ne într-un univers plin de frumusețe și semnificație.
Ce urmează pentru Maria?
Cu un talent literar în plină ascensiune, Maria visează să continue să scrie povești care să inspire și să încânte cititorii. „Sakura” este doar începutul unei cariere literare promițătoare, iar noi suntem încântați să fim martorii parcursului său remarcabil.
👏 Felicitări, Maria Zaharescu! Suntem convinși că talentul tău va continua să înflorească, la fel ca floarea de cireș din povestea ta. 🌸
Sakura
(fragment din povestea scrisă în etapa III de concurs)
de Maria Zaharescu
Îmi amintesc că era o zi înmiresmată și călduroasă de primăvară. În grădina templului Todaiji cireșii japonezi au început să înmugurească.
Lângă lacul plin de peștișori din grădină, frații mei, ceilalți muguri, străluceau de un verde smarald perfect, mândri și drepți, pe ramurile cireșului nostru.
Eu, în schimb, eram... altfel. Mai mic, mai palid, mai încovoiat. Știam că nu arătam ca ei. Mă uitam la mine și mă întrebam dacă voi reuși vreodată să mă deschid așa cum o făceau ceilalți. Parcă toată grădina mă privea și mă judeca.
Nu peste mult timp, frații mei au început să dezvăluie boboci cu petale mici, firave și trandafirii, dar eu încă nu lăsasem bobocul să iasă.
Când toți boboceii au crescut, dar încă nu erau flori, am lăsat și eu, în sfârșit, bobocul să iasă la iveală. Nu semănam deloc cu ceilalți, care înfloriseră. Eram mult, mult mai mic, mai albicios și rămâneam tot aplecat spre deosebire de restul.
Timpul a trecut și bobocii s-au transformat în flori, dar nu și eu. De când au înflorit, celelalte flori mă batjocoreau:
- Uită-te la el! El e așa albicios și urât! spunea Rubinie, floarea de lângă mine.
- Și e așa încovoiat! El nu poate fi o floare de cireș japonez! Nu este la fel de bun ca noi! zicea Petal, floricica de deasupra mea.
În cele din urmă, m-am transformat într-o floare de cireș, primind numele de Cherily. Totuși, celelalte flori îmi puneau nume răutăcioase precum: Cherifals, Norosie sau alte apelative care scoteau la iveală imperfecțiunile mele.
Era dimineață. Încă dormeam, când Petal a țipat așa de tare încât vocea ei s-a auzit în întregul copac:
- Treziți-vă! Treziți-vă! Au început să vină fluturii și albinele după nectar! Treziți-vă!
Toate florile erau treze atunci, pregătite să întâmpine dansul insectelor. Mi-am dat seama că, odată ce insectele distrăgeau atenția florilor, eu nu mai eram batjocorită. Totuși, curând, bucuria mea a pierit, deoarce nicio gâză nu venea la mine. Petal m-a privit și a observat că nu era nicio gâză pe lângă mine, așa că a strigat:
- Ia te uită! Cherifals nu este colindată de insecte! Știam noi! Nu este o floare de cireș japonez, ci doar o floare obișnuită de cireș. Florile de cireș japonez sunt cele mai vizitate de către insecte. Dar ea? Nu a fost colindată deloc, deci clar nu este floare de cireș japonez. Ha ha ha!
Atunci toate florile au început să râdă de mine și aprobau vorbele răutăcioase ale lui Petal.
Întreaga poveste o veți găsi în antologia pe care o vom publica împreună cu Editura Zupia.