Interviu cu Eliza Rosanna Tiu
Câștigătoarea Concursului Național de Scriere Creativă

Eliza, la doar 14 ani, ai reușit să impresionezi juriul și să câștigi locul 1 în toate cele trei etape ale concursului! Mai mult decât atât, povestea ta, „Stanislava și Spărgătorul de Nuci”, a fost aleasă în unanimitate pentru Marele Premiu și va fi tradusă în engleză, devenind un eBook special. Ne-am dori să aflăm mai multe despre tine și pasiunea ta pentru scris.

** Despre tine și pasiunea pentru scris **
 

1. Când ai început să scrii și ce te-a inspirat să faci acest pas?

Pasiunea mea pentru scris s-a născut undeva în jurul vârstei de 8 ani, după ce parcursesem deja câteva zeci de cărți preferate. În primii ani de viață mama obișnuia să-mi citească în fiecare zi, tot felul de povești, în special înainte de culcare, pentru că nu acceptam să adorm fără ele. Pe la 4 ani am învățat să mi le citesc singură. Eram absolut îndrăgostită de o serie de „Povești clasice”, minunat ilustrate, scrise de Shirley Barber. Mă fascina lumea asta a poveștilor și eram nerăbdătoare să descopăr cât mai mult din ea. Apoi am simțit nevoia să-mi creez propriile personaje și lumi speciale pentru ele, iar multe dintre aceste scurte texte se transformau în compuneri pentru școală, că tot erau date ca temă. Îmbinam utilul cu plăcutul – încercam să-mi satisfac și plăcerea, dar, în același timp, să-mi îndeplinesc și sarcinile de elev.
 

2. Îți amintești prima poveste pe care ai scris-o? Despre ce era?

Da, îmi amintesc fiecare secundă din întâmplarea cu prima poveste, scrisă de la bun început ca o poveste și nu ca o temă pentru acasă, sub formă de compunere. Se întâmpla pe la finalul clasei a II-a. Una dintre doamnele învățătoare din școală a venit cu ideea genială de a tipări o revistă cu cele mai bune creații literare ale elevilor din ciclul primar. Doamne, câte visuri și câte așteptări am avut de la acel proiect! O săptămână întreagă nu am făcut nimic altceva. Nu am vrut jucării, parc sau desene animate. Tot timpul meu liber l-am dedicat acelui text.
Era o poveste despre speranță, renaștere și empatie. Ceva despre o fetiță și un iepuraș, undeva într-o pădure la final de iarnă. Nu-mi aduc aminte exact derularea acțiunii pentru că nu am păstrat povestea. Din păcate, toate așteptările noastre, ale copiilor aleși să facă parte dintre micii autori ai revistei, au tras după ele o mare dezamăgire, pentru că acel proiect nu s-a materializat niciodată, iar cu poveștile noastre nu s-a mai întâmplat nimic. 
 

3. Ai vreun autor preferat sau o carte care te-a influențat cel mai mult?

Am citit sute de cărți și multe dintre ele îmi sunt la fel de dragi. Există însă una care îmbină foarte bine pasiunea mea pentru istorie cu cea pentru ficțiune – mă refer la „Hoțul de cărți” a lui Markus Zusak. Stilul de scriere al autorului australian este absolut remarcabil. Încă din prima clipă după ce am terminat de citit și ultima pagină a romanului, mi-am dorit să îl reiau. Este o operă literară extrem de profundă și tot atât de emoționantă, pe care o recomand din toată inima.
 

4. Ce îți place cel mai mult la procesul de scriere?

Scrisul pentru mine nu este un simplu hobby, un mod de petrecere a timpului liber... este o chemare. Atunci când scriu evadez din realitatea obișnuită și-i sparg rutina, înălțându-mă într-un univers în care supranaturalul nu surprinde, ba dimpotrivă, este chiar în acord cu legile lumii în care acționează. Pe lângă asta, cu fiecare proză pe care o modelez în mintea mea, cu mult înainte de a o trece pe hârtie, reușesc să descopăr noi aspecte ale propriei mele identități.

  ** Despre participarea la Concursul Național de Scriere Creativă **
 

5. Cum a fost pentru tine experiența acestui concurs? Te așteptai să câștigi?

Structurat pe trei etape distincte acest concurs nu a fost deloc unul simplu, dar, cu siguranță, a fost unul extrem de provocator care m-a motivat să-mi depășesc limitele. Fiecare etapă mi-a oferit șansa de a explora teme noi, de a-mi stimula imaginația și chiar a-mi dezvolta vocea literară.
Întotdeauna am așteptări de la mine și mi-aș fi dorit să câștig, dar asta nu înseamnă că aveam siguranța că se va și întâmpla acest lucru. Erau îndoieli din pricina categoriei de vârstă la care eram înscrisă (14-18 ani). Având 14 ani m-am gândit că nu am suficiente cunoștințe literare precum un elev în an terminal la liceu. Calitatea unei creații literare nu depinde doar de talentul scriitorului ci și de cunoștințele lui în acest domeniu. Experiențele sale personale, trăirile, emoțiile joacă și ele un rol semnificativ adăugând profunzime și autenticitate textelor. Pe scurt am considerat că odată ce scade vârsta vor scădea și șansele ca textele mele să poată depăși nivelul competitorilor mei mai mari.
 

6. Povestea ta, „Stanislava și Spărgătorul de Nuci”, a fost aleasă pentru Marele Premiu și va fi tradusă în engleză. Cum ai primit această veste?

Evident că m-a bucurat foarte mult vestea și faptul că membrii juriului au rezonat cu această povestire, care este una de o sensibilitate aparte. Este o proză care vorbește despre puterea de a transforma dezamăgirea în ambiție și determinare și care oferă cititorilor o lecție importantă de viață – aceea că adevărata măreție nu este definită de succesul imediat, ci de forța de a continua să visezi și să lupți pentru pasiunea ta, indiferent de circumstanțe.
 

7. Ce ți s-a părut cel mai provocator în fiecare etapă a concursului?

Nu știu dacă aș putea să creionez câte o astfel de idee pentru fiecare etapă în parte. Întreg concursul a fost provocator, dar și dificil prin felul în care a fost conceput și organizat, luând în considerare chiar și perioada aleasă pentru desfășurare, care a cuprins sărbătorile de iarnă. Termenele de predare a lucrărilor au fost destul de scurte și greu de respectat. Însă fiecare etapă a lansat câte o temă interesantă la care nu puteai rămâne indiferent. Am apreciat și faptul că interacțiunea cu organizatorii a fost una eficientă. Am primit rapid răspunsuri clare și detaliate la toate întrebările, ceea ce a facilitat foarte mult participarea mea la concurs.
 

8. Dacă ai putea alege o etapă preferată, care ar fi și de ce?

Ultimele două etape au avut teme impuse. În general temele impuse la concursurile de creație literară stimulează creativitatea și ajută participanții să își dezvolte abilitățile de scriere, plus că pot fi deosebit de utile atunci când există blocaje de inspirație. Te provoacă să găsești modalități inovatoare de a dezvolta tema și cele mai potrivite cuvinte și structuri narative pentru a transmite eficient ideea impusă. Astfel sunt îmbunătățite competențele literare, pentru că ești împins dincolo de zona ta de confort, ajungi să descoperi perspective noi, să explorezi subiecte și stiluri pe care, poate nu le-ai fi luat în considerare altcumva.
Prima etapă a fost fără constrângeri tematice și a oferit o libertate creativă mai mare. Aș înclina să spun că mă avantajează foarte mult această variantă, pentru că îmi permite să scriu cu autenticitate și pasiune, putând alege subiectele care mă intrigă și mă motivează cel mai mult. Totuși, nu cred că i-aș atribui termenul de „preferat”, pentru că toate cele trei etape au fost interesante și mi-au plăcut în egală măsură.


9. Ai avut vreun moment în care te-ai îndoit de povestea ta? Cum ai trecut peste asta?

Fiecare text pe care îl scriu este o parte din mine, un fragment din universul meu personal, prin urmare, este autentic și valoros. În acele rânduri sunt prinse gânduri ale mele, emoții și chiar observațiile mele asupra lumii. Dedic foarte mult timp procesului de documentare, în special pentru povestirile istorico-fantastice care au la bază evenimente și elemente istorice reale, și tot atât de multă atenție detaliilor.
Sunt la început de drum în acest univers al literaturii. Mai am mult de învățat. Accept criticile ca pe oportunități de creștere și le folosesc pentru a rafina și mai mult creațiile mele, dar cred că valoarea unei povestiri nu constă în atingerea perfecțiunii, ci în modul în care aceasta rezonează cu cititorul și îi influențează percepțiile și emoțiile.


** Procesul tău creativ **

10. Cum îți vin ideile? Ai un ritual de scris sau un loc preferat unde îți găsești inspirația?

            Inspirația pentru textele mele nu depinde de un ritual specific sau de un loc anume. Ideile vin dintr-o multitudine de surse: observații cotidiene, experiențe personale, emoții, lectură (foarte multă), chiar și vis. Recunosc, însă, că sunt fascinată de istorie la fel de mult pe cât sunt și de literatura fantasy, acestea două având o influență evidentă asupra scriiturii mele.


11. Ce te-a inspirat să scrii „Stanislava și Spărgătorul de Nuci”? Cum ai creat personajele și atmosfera poveștii?

Ei bine totul a pornit de la un afiș publicitar pentru un spectacol de balet cu tradiție, nu doar la noi în țară, ci în toată lumea – „Spărgătorul de Nuci”, care urma să se joace în preajma sărbătorilor da iarnă, în București. Am fost curioasă când a început totul, când a fost premiera și cum a fost primit de public acest spectacol de balet, atunci... comparativ cu acum.
Astfel am descoperit-o pe Stanislava Belinskaya, o balerină de renume al cărei debut în premiera operei lui Ceaikovski a fost grav criticat. Avea doar 12 ani și oamenii nu se puteau concentra pe talentul de dincolo de aparențe. În povestea ei reală m-am regăsit și așa a apărut povestea mea despre ea, care este cumva și despre mine. Eu pot fi Stanislava, din foarte multe puncte de vedere.


12. Care este cea mai mare provocare pe care o întâlnești atunci când scrii o poveste?

Cred că termenul cel mai potrivit de adus în discuție aici ar fi originalitatea. Nu este tocmai simplu să creezi povestiri originale într-o lume literară plină de influențe și referințe. Scriitorii noi sunt adesea comparați cu cei care au venit înaintea lor. Cititorii și criticii pot să observe asemănări și să facă paralele între lucrările tale și cele ale altor autori cunoscuți. Acest lucru aduce o presiune suplimentară asupra ta, fiind necesar să-ți demonstrezi originalitatea și să-ți diferențiezi povestirile de cele existente.


13. Ce faci atunci când ai un blocaj creativ?

Poate părea ciudat, dar până în prezent nu am experimentat astfel de blocaje. Dacă nu am inspirație, nu scriu, fără să simt că asta ar fi o amenințare a procesului creativ. Aștept până când o idee capătă contururi clare în mintea mea, când personajele prind viață și acțiunea devine coerentă și captivantă, apoi o aștern pe hârtie. Nu există nimic care să mă preseze să creez un anumit număr de texte într-un timp clar delimitat.
Scrisul sub presiune poate duce la pierderea autenticității și a creativității. Nu pun accent pe cantitate, ci pe calitate. Prefer să îmi aloc timpul necesar pentru a dezvolta ideile într-un mod care să reflecte cât mai bine intențiile mele artistice, fără a compromite integritatea textului. Scriu fără constrângeri, pentru că îmi place să mă bucur pe deplin de actul creației.


14. Cum arată o zi obișnuită din viața ta? Cât timp dedici scrisului?

Momentan mă aflu într-o perioadă în care simt că timpul este un mare dușman pentru mine. Sunt elevă în clasa a VIII-a, mai am foarte puțin timp până voi susține primul examen important din viață și, chiar dacă aș vrea să-mi dedic tot timpul scrierii creative, nu pot face asta, pentru că mi-aș neglija îndatoririle de elev.  Având în vedere planurile de viitor, școala este fundația pe care se vor clădi visurile mele, este piatra de temelie pe acest drum literar.
Prin urmare, încerc să mențin un echilibru între responsabilități și hobby-uri. Acest echilibru implică gestionarea eficientă a timpului și energiei pentru a îndeplini sarcinile școlare, dar și pentru a-mi cultiva pasiunea pentru scris și alte activități care îmi aduc bucurie și inspirație. Mai concret, pe lângă volumul extrem de mare de teme, teste, proiecte și olimpiade școlare (cărora nu le întorc niciodată spatele), găsesc întotdeauna timp pentru textele mele, dar și pentru o piesă de teatru bună, un concert al trupei preferate, un film nou, un board game amuzant sau o plimbare pe malul mării.


** Planuri și visuri literare **

15. Ai început să lucrezi la o carte sau la un proiect mai amplu?

            Am un proiect important pus pe pauză, momentan. Aștept să scap de stresul examenului ca să îl pot relua și duce la bun sfârșit. Deocamdată, prefer să păstrez detaliile sub tăcere până când va fi într-un stadiu mai avansat. Pot să spun doar că este un proiect la care țin foarte mult, care mă pasionează profund și abia aștept să-l împărtășesc cu cititorii, la momentul potrivit.


16. Ce ai vrea să transmiți cititorilor prin poveștile tale?

Aș vrea să le transmit că dincolo de tot ceea ce ne diferențiază, suntem cu toții legați prin fire invizibile de umanitate, speranță și dorința de a înțelege și de a fi înțeleși.
Eu încerc să creez punți între realitate și fantezie, astfel încât cititorii, pe de o parte, să aibă sentimentul evadării din cotidian, iar pe de alta, povestirile mele să fie ca niște oglinzi în care să-și reflecte propriile emoții și experiențe, să găsească alinare, inspirație și poate chiar răspunsuri la întrebări care îi frământă. Astfel, ei să simtă că nu sunt singuri în trăirile și gândurile lor.


17. Dacă ai putea da un sfat altor tineri care vor să scrie, care ar fi acela?

I-aș sfătui să citească mult, cât mai mult posibil. Cititul este o sursă inepuizabilă de inspirație și învățare. Le-aș mai recomanda să nu le fie teamă de eșec, pentru că fiecare greșeală va ajuta la dezvoltarea lor și indiferent cât de dificil ar fi, să nu se simtă descurajați și să nu renunțe la acest vis. 


** Mesaj pentru cei care te susțin **

18. Ce înseamnă pentru tine susținerea familiei și a celor care ți-au citit textele?

Susținerea familiei și a cititorilor este esențială pentru mine, un dar pe care îl prețuiesc și pentru care sunt profund recunoscătoare.
Familia este un fel de ancoră emoțională care îmi oferă stabilitate și încredere, un mediu sigur și plin de dragoste în care să pot crea. M-a încurajat să continui atunci când am avut îndoieli și m-a susținut necondiționat. Mama este prima care îmi citește lucrările. Ea este cel mai mare susținător al meu, dar, în același timp, și cel mai aspru critic. Fără sprijinul și îndrumările sale nu cred că aș reuși să fac mare lucru în acest domeniu sau în oricare altul.
Aprecierile și feedback-urile pozitive pe care le primesc din partea cititorilor îmi confirmă că textele mele și-au atins scopul. Susținerea lor mă motivează să continui să scriu și să mă perfecționez. Nu scriu pentru mine. Eu am deja acele povestiri conturate în minte și, în ceea ce mă privește ar fi suficient. Scriu pentru ei, pentru cei fără de care textele mele nu ar avea aceeași rezonanță și semnificație. Este o legătură care mă îmbogățește și mă provoacă să devin o scriitoare mai bună. Le mulțumesc pentru asta!



Felicitări din toată inima pentru această reușită extraordinară! Ai demonstrat talent, perseverență și creativitate la fiecare etapă, iar răspunsurile tale la cele 18 întrebări au arătat nu doar pricepere, ci și pasiune pentru scris. Sunt mândră să fiu martoră la parcursul tău și abia aștept să văd cum îți vei transforma cuvintele în adevărate povești inspiraționale. Îți mulțumesc că ai făcut parte din acest concurs și îți doresc ca inspirația să te însoțească mereu! ✨📖

Nicoleta Fotău- Ababei