Andrei Alexandru Chiriță – Tânărul Povestitor care Cucerește Lumea Imaginației
Cu bucurie și mândrie, anunțăm câștigătorul locului III la categoria 10-13 ani, etapa II a concursului nostru de scriere creativă: Andrei Alexandru Chiriță, un tânăr scriitor talentat din București!
Născut pe 2 iulie 2015 în Constanța și elev în clasa a III-a la Școala Gimnazială „Ciprian Porumbescu" nr. 3, Andrei se remarcă printr-un spirit liber, o imaginație debordantă și o pasiune profundă pentru povești, trăsături care l-au transformat într-un adevărat povestitor de la o vârstă fragedă.
O pasiune pentru povești descoperită devreme
Dragostea pentru povești a fost evidentă încă din copilăria timpurie. Deși nu putea vorbi clar, Andrei își alegea singur cărțile preferate pentru a fi citite. Fascinația sa pentru universul poveștilor a fost alimentată de ascultarea poveștilor audio pe viniluri, o experiență care i-a deschis porțile imaginației.
La doar patru ani și jumătate, deși nu știa să scrie, Andrei își dicta ideile părinților și bunicilor, reușind astfel să creeze mici povești amuzante și originale. Această dorință de a exprima lumea sa interioară prin cuvinte și desene l-a condus spre o carieră creativă promițătoare.
Talentul care îmbină cuvintele și arta
Un aspect unic al creativității lui Andrei este faptul că își ilustrează singur poveștile. Prin desenele sale, personajele și aventurile prind viață, iar combinația dintre scris și ilustrație îi oferă o expresivitate artistică deosebită. Este o abilitate rară care demonstrează maturitatea și talentul său înnăscut.
Povestea care a captivat juriul
În concurs, Andrei a impresionat cu povestea sa, „În căutarea Regelui Câinilor Vrăjiți cu Opt Ochi”, o aventură captivantă și plină de magie. Protagonistul, Matei, pornește într-o misiune dificilă alături de un aliat neașteptat – șeful Motanilor Albaștri Magici, o creatură cu trei cozi și șase picioare. Împreună, ei trebuie să salveze lumea, trecând prin provocări care testează curajul, prietenia și ingeniozitatea.
Un viitor strălucit pentru un tânăr creator
Andrei Alexandru Chiriță este mai mult decât un simplu concurent; este un exemplu al potențialului creativ pe care copiii îl pot dezvolta atunci când sunt încurajați să-și exploreze imaginația. Cu talentul său de povestitor și ilustrator, Andrei promite să ne surprindă în viitor cu noi creații care să inspire și să încânte cititorii de toate vârstele.
Felicitări, Andrei, pentru talentul și efortul tău extraordinar! Suntem nerăbdători să descoperim următoarele aventuri care vor prinde viață sub penelul și condeiul tău magic. 🌟
În căutarea Regelui Câinilor Vrăjiți cu Opt Ochi
(fragment din povestea scrisă în etapa II de concurs)
de Andrei Alexandru Chiriță
Era o noapte întunecată de toamnă, iar ploaia lovea cu putere geamurile casei lui Matei. În mijlocul furtunii, un ciocănit neașteptat se auzi la ușă. Când deschise, nu era nimeni, dar pe prag găsi o cutie mică, decorată cu modele complicate. Alături, un bilet scris cu litere aurii spunea: « Pentru cei care îndrăznesc să descopere adevărul. » Cu inima
bătându-i puternic, Matei luă cutia și o duse în camera sa. Dar înainte să o deschidă, ceva ciudat începu sa se întâmple.
Cutia începu să se cutremure din ce în ce mai tare în mâinile băiatului și parcă să scoată un scârțâit înfundat. La început Matei era foarte speriat și nesigur pe ceea ce trebuia să facă, dar încet, încet, mesajul biletului găsit și curiozitatea îl împingeau spre cutie, astfel mâinile sale alunecă pe cutie și întredeschid ușor capacul. Cutia se clătina din ce în ce mai puternic în brațele lui.
Matei își dădu seama că orice s-ar fi aflat în cutie încerca să o zgârie. Băiatul a tresărit când, pe neașteptate, a simțit o gheară fină care l-a atins pe mâini. A pus cutia jos imediat. Nu după mult timp, o lăbuța blănoasă și albastră a ieșit din cutie. Imediat cutia s-a rupt în bucățele mici. Din ea a ieșit un motan cu patru cozi și șase picioare. Avea blana albastră și gheare mici . Mustățile lui erau lungi, nefiresc de mari pentru un motan, și obrajii păroși și ascuțiți. Neobișnuitul motan stătea cu privirea pironită pe Matei iar acesta din urmă simțea cum tot corpul îi era invadat de un fior rece precum gheața. Părinții lui lucrau până târziu, astfel încât chiar dacă striga după ajutor nu l-ar fi auzit nimeni.
Motanul se uita la el dar nu părea să vrea să îl atace, mai degrabă, arăta ca și cum ar fi dorit să îl ajute, dar nu știa cu ce. Matei se uita la motanul albastru și i s-a făcut milă de el deoarece a observat că urechea lui era străpunsă de o săgeată ce avea în capătul ei un os mic .
Motanul a tras mult aer în piept, după care l-a suflat afară cu forță, și a început să scoată sunete ca și cum și-ar drege vocea. Apoi a vorbit! ! Chiar a vorbit, vă spun! A spus asta:
- Dragă copile, fii bun! Ai putea să mă ajuți, să îmi eliberezi urechea? Nu am mult timp la dispoziție! Am fost prins și băgat în cutia asta aiurită nu știu cât timp! Trebuie să pornesc în căutarea regelui Câinilor Vrăjiți cu 8 ochi! Trebuie să salvez lumea! Spune pisica grăbită.
- Stai puțin, ceeeee? Tu chiar vorbești cu mine? Adică tu chiar poți vorbi?? Ce câini? Câți ochi?? Întreabă uluit Matei cu ochii mari de parcă îi ieșeau din orbite.
- Nu te mai mira atât și ajută-mă! Ți-am mai spus, nu mai am mult timp! a mârâit motanul fără răbdare parcă in glas.
- Bine! Mă duc acum să iau penseta și bandaje din trusa de doctorie a tatălui meu! A răspuns Matei parcă convins.
- Bine, grăbește-te! a acceptat motanul. Dar fii discret, nimeni nu trebuie să știe momentan că am fost eliberat!
Matei se grăbi cât putu el de tare spre dormitorul părinților, unde de obicei se găsea trusa. Era confuz, dar, chiar dacă voia mai multe răspunsuri de la motan înțelesese că nu prea avea mult timp la dispoziție acesta. Plus că nu părea un motan răbdător care ar da răspunsuri la întrebările puse de mintea curioasă a unui copil, așa ca Matei. Nu voia să o supere pe aceasta deoarece nu știa de ce ar putea fi in stare un motan cu înfățișarea acestuia.
- Hai o dată melcule! Te miști ca un limax! A protestat motanul, bătând cu toate cozile in podea nervos.
- Vin acum, nu este nevoie să țipi și să vorbești urât cu mine! Spune alergând Matei
- Mai lasă-mă! Sunt șeful Motanilor Albaștri Magici cu trei cozi și șase picioare, așa că ai face bine să mă asculți băiete! Răspunde pisica tăios.
- Bine, uite aici bandajul și penseta. Hai să te ajut cu această săgeată.
- Mulțumesc, dar o voi face singur. Bun sunt pregătit de durere.
Motanul a rostit niște vorbe ciudate ca o incantație :
-
Mia miom miu mieee!!! Miau mi mie miuuu miu mio mi mie mia miom miiiiuuuu! .
La un moment dat obiectele din trusă au început să plutească în jurul motanului și i-au scos săgeata, apoi i-au bandajat rana.
- Bun, acum mă simt mai pregătit ca oricând, va trebui să plec cat mai repede. Copil bun, mulțumesc de ajutor! Spuse motanul făcând o plecăciune către băiat.
- Cu plăcere deși nu te-am ajutat cu mare lucru! Spor la căutarea Regelui Câinilor Vrăjiți cu 8 ochi!
Motanul s-a îndreptat spre ușă legănându-și cozile în ritmul pașilor. Nici nu a trecut bine pragul casei și a fost smucit de o pereche de brațe maronii care semănau cu niște brațe de câine lup. Matei a fugit spre ușă pentru a putea vedea cine era. Era un câine care zbura! Chiar era un câine care zbura, în plus avea 8 ochi mari care păreau că se rotesc in orbite !!! Matei înțepenise de frică și aproape ca nu se mai putea mișca.
- Miaaaaaaaaaaaauuuuuuuuuuuuuu!!! A apucat să mai facă motanul.
Matei și-a revenit din amorțeala fricii și parcă a știut ce trebuie să facă. S-a încălțat și a luat-o la fugă după câinele care zbura deasupra lui ținând în dinți un sac în care era motanul legat. Câinele era mult mai rapid decât Matei, dar băiatul știa să conducă o motoretă de viteză medie așa că s-a urcat din alergare pe motoreta vecinului care o avea parcată la poarta. Câinele a observat că era urmărit, așa că a mărit viteza în plus făcea cele mai năstrușnice scheme în aer care îl încurcau pe Matei pentru că nu îl mai vedea bine.
Continuarea poveștii o veți putea citi în antologia care va apărea la Editura Zupia.