Povestea fără nume care a cucerit juriul- Andrei Bilauschi

La etapa I a concursului, câștigătorul premiului II la categoria 14-18 ani este Andrei Bilauschi, un tânăr de 16 ani din județul Buzău, cu o poveste de viață impresionantă.

Andrei se descrie simplu: „Sunt un copil obișnuit, mi se spune că sunt visător și îmi plac foarte mult poveștile cu eroi. Urmăresc de câte ori am ocazia desene animate. Arăt fizic ca un copil de 8 ani, chiar dacă am 16 ani, și mă ghidez după principiul: «Esențele tari se țin în sticluțe mici».”

Povestea lui Andrei este inspirată din anii petrecuți pe patul de spital, luptând cu o boală rară. De multe ori, medicii îi spuneau mamei sale că nu va supraviețui, dar de fiecare dată Andrei a învins moartea.

Mama lui Andrei povestește:

„Ni s-a întâmplat în decembrie 2019... Andrei a fost în comă, conectat la aparate... timp de 2 săptămâni... din 20 decembrie până în 3 ianuarie.... Voi, ați avut copiii lângă voi și v-ați bucurat împreună de sărbători.... pentru mine... în acel an... sărbătorile au fost cumva «altfel»... în terapie intensivă și cu aparate ce țiuiau infernal.... un zgomot ce-ți produce fiori.... Nici nu vreau să-mi amintesc!... atât au fost de sfâșietoare toate acele zile.... Pentru mine așa au fost sărbătorile 2019... nu cred că știți cum este să vă «tătăie» efectiv sufletul când doctorii ridică din umeri și vă spun: «nu are șanse... rugați-vă, atât vă putem spune...» și apoi tăcere... și rugăciuni și speranță și credință că poate.... cumva.... Dumnezeu va face o minune... și a făcut! Ne-a ascultat rugăciunile; ale mele, dar și ale voastre și ale copiilor voștri! Pentru că o parte dintre voi ați știut despre ceea ce ni s-a întâmplat... și v-ați rugat... și l-a salvat... și acum e bine! E binele nostru... pe care am dori să-l trăim cât mai normal într-o societate pe care ne-am dori-o empatică și înțelegătoare... Vă mulțumesc pentru tot!!!

Acum aflu că există nemulțumiri că profesorii l-ar favoriza.... Sincer aș fi preferat să fie un elev de 5 pe linie («sfântul 5») și să fie sănătos! Să fie la înălțime cât copiii voștri... nu «jumătate de buletin» și cu «burta mare... de parcă e gravid...» asta mi-aș fi dorit... dar se pare că Doamne-Doamne a avut un alt plan pentru noi.... Probabil, să ne fie exemplu pentru toți care-l cunoaștem, de luptător!... de luptător pentru viață și pentru un dram de normalitate.... pentru că niciodată normalitatea noastră nu va fi la fel cu normalitatea voastră.... Doctorii nu știu care e speranța de viață în cazul nostru.... Sunt 525 de cazuri în toată lumea.... pentru că unii dintre cei născuți așa, au obosit să mai lupte pentru viața lor.... și acum sunt într-o lume mai bună…. Ghinion sau binecuvântare?!.... depinde de cum o privești.... Ca să fac față poveștii noastre de viață, eu o văd ca o binecuvântare!!! Am învățat să prețuiesc fiecare clipă și să încerc.... pe cât posibil, să ne trăim viața cât mai ușor, frumos și bine.... să-i ofer o viață cât se poate de normală, într-o societate normală, într-o școală de masă, printre copii fără probleme așa de multe ca ale noastre.... probleme de supraviețuire.....

Profesorii sunt mai indulgenți cu el pentru că probabil au încercat să se pună în «papucii lui»... și-au constatat că nu-i deloc confortabil.... și l-au înțeles... și au ales să nu pună atât de multă presiune pe el.... Le mulțumesc și lor! Și la fel susțin: aș fi preferat un 5 cinstit și sănătatea lui să fie bună.... Societatea noastră se pare că nu este pregătită pentru persoane cu nevoi speciale («handicapați» în limbajul unora) și asta doare de multe ori... dar... cu Dumnezeu înainte!!!

Eu l-am învățat să nu jignească niciodată, să nu bârfească, să nu judece, să nu răspundă cu răutate, să nu bage în seamă toate răutățile, să-și vadă «de pătrățica lui».... cât s-a prins la el?!... nu știu.... și nici n-aș avea cum, pentru că nu sunt prezentă la școală, în grupul de colegi.... Acolo... și în viață.... este doar el și ceilalți.... care pot să-l înțeleagă, sau nu.... Am fost sfătuită de psihiatru și neurolog să nu mai pun presiune asupra lui cu școala.... mai nou are și tratament anticonvulsiv (aprilie 2022) căpătat pe stres.... și mă străduiesc să nu-l stresez prea tare cu școala, pentru că tot doctorii mi-au spus «fiecare are un loc sub soare, are nevoie de iubire și important este să trăiască...»

Din mers mă adaptez la tot ce apare nou în existența și starea lui de sănătate... și uneori clachez.... și plâng.... și mă rog să-i fie și lui bine... Nu notele ne definesc... nu competiția.... Împlinire ne aduce iubirea și empatia și bunătatea și înțelegerea.... Fiecare dintre noi ne dorim tot ce e mai bun pentru ai noștri copii și o «scoală și note bune» ar putea fi biletul spre «mai bine». Dar mă consolează gândul că există și oameni fericiți care n-au fost de 10 în școală, dar care au învățat să se bucure de tot ce le oferă viața și să se adapteze din mers tuturor provocărilor. Am cunoscut o familie de: electrician și femeie de serviciu, a căror fată fusese operată pe creier... și a supraviețuit... și mi-au dat lecții de iubire și comportament de éoameni frumoși»... și nu cred c-au avut note de 10 prin școală.... c-ar fi avut probabil alte meserii dacă s-ar fi numărat printre premianți.... Deci.... se pare că până la urmă, chiar avem fiecare locul nostru sub soare! Cine ne-ar repara mașinile dacă toți am ajunge profesori, doctori, ingineri??? Societatea are nevoie și de mecanici și de gunoieri și de muncitori cinstiți.... nu umbli cu diploma de facultate lipită pe frunte, important este să fii OM!!!

Probabil că lecția mea în viața asta este să învăț.... prin Andrei.... cum se poate trăi frumos... și așa!... mai cu unele probleme de sănătate... și nu printre primii din clasă.... și așa... mai cu detașare de judecățile celorlalți.... «ca de ce lui Andrei..... și nouă nu.....» Mulțumiți-I în fiecare zi Lui Dumnezeu pentru sănătatea copiilor voștri!!! Sănătatea este cea mai importantă!!!

Fragment din povestea scrisă în concurs

Andrey căzuse într-un vis întunecat care nu avea să se sfârșească prea curând. 
El simțea că era un erou alături de prietenii lui și apropiații lui dar de data aceasta  spiritul său părăsise trupul de ceva timp și avea niste viziuni cu privire la ceea ce putea urma chiar dacă nu erau clare. 
Poate că dacă nu era în somnul adânc, putea să le spună și celorlalți despre viziunile lui pe care le avea, dar era în zadar. Deodată în viziuni apăruseră niște ființe spirituale care erau prietenii lui și apropiații lui și care erau alături de el și moral și fizic, fiecare cum putea. 
Andrey începuse să se simtă din ce în ce mai rău și deodată totul se luminase foarte puternic. Era o lumină care venea spre ei și care părea că vrea să fie urmată de el și de prietenii lui. Ajunseseră la lumina aceea cu toți și dintr-o dată lumina aceea se transformase într-un portal iar cineva de pe partea cealaltă a portalului îi îndemna să îl urmeze dacă vor să fie în siguranță. 
Toți trecuseră prin acel portal, se simțeau de parcă zburau și în timp ce treceau, vedeau tot felul de peisaje pline de farmec și de frumusețe. 
Ajunseră pe partea cealaltă unde vocea misterioasă nu mai părea un mister
și era de fapt o ființă cu aripi foarte mari cu semnul crucii pe hainele sale și cu o sabie pe care era gravat semnul crucii. 
Atunci îngerul le-a spus tuturor prietenilor lui Andrey și chiar și lui că ei sunt ,,Cei Aleși". 
Ce însemna asta?!
Andrey spuse:
- Cred că ați greșit persoanele, noi suntem doar niste copii. 
Dar verii lui, care erau mai în spate, răspunseră:
- Da poate că suntem doar niște copii, dar avem potențial, pentru că nu degeaba am înfruntat Împăratul răului, maestrul vântului, aducătorii dezastrului și mulți alți super-ticăloși.
Îngerul Mihail răspunse:
- Aveți dreptate, sunteți speciali! de aceea Împăratul Binelui v-a adus aici; vrea să vă cunoască și să vă ajute să luptați cu amenințarea care a pus stăpânire pe corpul lui Andrey!
Împăratul Binelui era încântat să-i întâlnească pe acei copii cu un potențial așa de mare cum credea și el însuși. 
- Bine ați venit în Angel City și în grădină Raiului! spuse Împăratul.
El le-a spus că îi știe de foarte mult timp pentru că el este denumit Alfa și Omega și știe tot despre toți și toate. 
Știa că Andrey trecuse prin multe provocări, așa că a hotărât să se întâlnească cu mulți sfinți, ingeri, cu puteri grozave și cu niște așa zise toiaguri care apărau lumea de tot ce e rău pe Pământ.
Atunci toți au decis că a venit momentul să le spună adevărul despre călătoria lor în acele tărâmuri!
- V-am  adus aici pentru că aveți de-a face cu o noua amenințare, aceea fiind Împăratul Interzis și ființele întunecate! care fuseseră alungate acum mult timp pe un alt tărâm numit Spațiul Adâncurilor de unde nu se mai puteau întoarce niciodată!
Toți îngerii, sfinții și toate ființele din tărâmul Binelui fuseseră convocate la Palat pentru a le ura bun venit noilor eroi care urmau să devină Îngerii și cavalerii templieri ai acelor vremuri!
În următoarele zile s-au antrenat, au meditat, au ajutat cu ce au putut fiecare și apoi au dat de veste că se va naște Fiul Împăratului care urma să fie cea mai mare bucurie pentru toată lumea. 
Sfinții i-au învățat cum să nu răspundă întotdeauna provocărilor; îngerii i-au învățat cum să contra-atace doar când este cazul și una dintre lecțiile numite ,,Luptă fără să lupți!!!".
Împăratul i-a învățat pe cei mai vrednici cum sa îl ajute pe cel ce urma să le devina lider in lupta alături de ajutoarele sale de nădejde Mike și Gaby pentru că unui lider pe măsură îi trebuia niște ajutoare pe măsură.
Au participat la nașterea prințului și au sărbătorit, au cântat, au glumit și li s-au făcut tururi prin toate tărâmurile! 
Împăratul știa că ființele întunecate urmau să preia puterea și nu mai  aveau prea mult timp la dispoziție pentru a-și pregăti intens oaspeții lui. 

Textul integral îl veți putea citi în antologia care va fi publicată la Editura Zupia.