Romanul "Pânza de păianjen" este o lucrare semnificativă în literatura română, scrisă de Cella Serghi și publicată în 1955. Acest roman este o analiză profundă a traumei și efectelor războiului asupra individului, precum și o explorare a condiției umane într-un context dificil.
Cea mai marcantă temă a romanului este impactul războiului asupra oamenilor și societății în ansamblu. Cella Serghi explorează cum războiul schimbă valorile, relațiile și percepțiile oamenilor, provocând traume profunde și schimbări ireversibile în viața lor. Romanul pune în discuție întrebări legate de moralitate, sacrificiu și rezistența umană în fața adversităților extreme.
N-am îndrăznit să-i pun întrebări. Dar m-am apropiat de el şi l-am sărutat pe obraz. Întâia oară după atâta vreme, mi-a luat gura, ca în seara aceea la Balcic, în cort. Ca şi atunci, vuia vântul, ca şi atunci, am încercat să urmăresc lucid plăcerea buzelor lui atingând, vibrând uşor sau zăbovind apăsat pe buzele mele. Fiecare atingere a lor mă ameţea, fără ca totuşi să-mi pierd cumpătul, fiindcă ţineam să urmăresc lucid progresul acestei ameţeli.
Cât de greu m-am despărţit de el! Şi ce stingherită am fost în seara aceea lângă Michi. Nu eram femeia lui Alex şi totuşi înţelegeam abia acum că l-am înşelat pe Michi cu fiecare gând pe care l-am avut pentru Alex, cu fiecare emoţie prin care am trecut urcând treptele acelea, sau dorind, pe stradă, să-l întâlnesc din întâmplare...
Cella Serghi, Pânza de păianjen
Numar pagini: 410
Dimensiune (mm): 130 x 200
Editura: Hoffman
Autor: Cella Serghi